tâmpănă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TẤMPĂNĂ s. f. v. tâmpină.
tâmpănă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tấmpănă/tấmpină (înv.) s. f., g.-d. art. tấmpenei/tấmpinei; pl. tấmpene/tấmpine
tâmpănă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TẤMPĂNĂ,tâmpăne, s. f. (înv.) Dairea; (impr.) tobă, darabană. [Var.: tấmpină s. f.] — Din sl. tompanŭ.