tâlv - explicat in DEX

tâlv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÂLV, tâlvi, s. m. 1. (Bot.) Tigvă (2). 2. Fructul tigvei (2), întrebuințat de obicei la scoaterea, prin aspirare, a vinului dintr-un butoi; p. ext. unealtă de forma unei pâlnii, cu o țeavă lungă și subțire, care se folosește în același scop. – Et. nec.

tâlv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*tâlv¹ (plantă) s. m., pl. tâlvi

tâlv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tâlv² (fruct, vas) s. n., pl. tấlvuri

tâlv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tâlv n. Tr. Bot. tidvă. [Origină necunoscută].

tâlv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÂLV, (1) tâlvi, s. m., (2) tâlvuri, s. n. 1. S. m. (Bot.) Tigvă (2). 2. S. n. Fructul tigvei (2), folosit de obicei la scoaterea, prin aspirare, a vinului dintr-un butoi; p. ext. unealtă de forma unei pâlnii, cu o țeavă lungă și subțire, care se folosește în același scop. — Et. nec.