tâlhar - explicat in DEX

tâlhar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÂLHÁR, tâlhari, s. m. 1. Persoană care comite o tâlhărie; bandit. ♦ Epitet dat unui om ticălos, nemernic. 2. (Fam.) Ștrengar, hoțoman, șmecher. [Var.: (reg.) tălhár s. m.] – Et. nec.

tâlhar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tâlhár s. m., pl. tâlhári

tâlhar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tâlhar m. hoț de codru. [Ung. TOLVÁJ (cf. sub raportul finalei, fărtar și fărtaiu, sfert = ung. FERTÁLY)].

tâlhar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÂLHÁR, tâlhari, s. m. 1. Persoană care comite o tâlhărie; bandit. ♦ Epitet dat unui om ticălos, nemernic. 2. (Fam.) Ștrengar, hoțoman, șmecher. [Var.: (reg.) tălhár s. m.] — Et. nec.