tâlhăroaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂLHĂROÁICĂ, tâlhăroaice, s. f. 1. Femeie care comite o tâlhărie.
2. (
Fam.) Femeie șmecheră; ștrengăriță, hoțomancă. –
Tâlhar +
suf. -oaică.tâlhăroaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tâlhăroáică s. f.,
g.-d. art. tâlhăroáicei; pl. tâlhăroáicetâlhăroaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂLHĂROÁICĂ, tâlhăroaice, s. f. 1. Femeie care comite o tâlhărie.
2. (
Fam.) Femeie șmecheră; ștrengăriță, hoțomancă. —
Tâlhar +
suf. -
oaică.