tâlhărie - explicat in DEX

tâlhărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÂLHĂRÍE, tâlhării, s. f. Furt însoțit de amenințări sau violență; p. gener. furt, hoție. – Tâlhar + suf. -ie.

tâlhărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tâlhăríe s. f., art. tâlhăría, g.-d. art. tâlhăríei; pl. tâlhăríi, art. tâlhăríile

tâlhărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tâlhărie f. faptă, meserie de tâlhar.

tâlhărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÂLHĂRÍE, tâlhării, s. f. Furt însoțit de amenințări sau violență; p. gener. furt, hoție. — Tâlhar + suf. -ie.