tâlcui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂLCUÍ, tâlcuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.)
1. A explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc., a tălmăci.
2. A traduce. [
Prez. ind. și:
tấlcui] – Din
sl. tlŭkovati.tâlcui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tâlcuí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tâlcuiésc, imperf. 3
sg. tâlcuiá; conj. prez. 3
să tâlcuiáscătâlcui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂLCUÍ, tâlcuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.)
1. A explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc.; a tălmăci.
2. A traduce. [
Prez. ind. și:
tâlcui] — Din
sl. tlŭkovati.tâlcuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tâlcuì v. a explica un text vechiu, a-l tălmăci. [Slav. TLŬKOVATI, a interpreta].