sĭestă - explicat in DEX

siestă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIÉSTĂ, sieste, s. f. Odihna și somnul de după prânz. [Pr.: si-es-] – Din fr. sieste.

siestă (Dicționar de neologisme, 1986)
SIÉSTĂ s.f. Odihnă de după prânz. [Pron. si-es-. / < fr. sieste, cf. sp. siesta].

siestă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SIÉSTĂ s. f. odihnă de după prânz. (< fr. sieste)

siestă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
siéstă (si-es-) s. f., g.-d. art. siéstei; pl. siéste

siestă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
siestă f. somn după amiazi, în țările calde.

siestă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIÉSTĂ, sieste, s. f. Odihna și somnul de după prânz. [Pr.: si-es-] — Din fr. sieste.

sĭestă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sĭéstă f., pl. e (fr. sieste, d. sp. siesta, lat. sexta hora, ora VI seara). Somnu de după prînz (amează): a-țĭ face siesta.