săvârși - explicat in DEX

săvârși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂVÂRȘÍ, săvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a înfăptui, a îndeplini; a comite. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A duce ceva la bun sfârșit, a termina cu bine. 3. Refl. (Înv. și pop.) A muri. – Din sl. sŭvrŭšiti.

săvârși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
săvârșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săvârșésc, 1 pl. săvârșím, imperf. 3 sg. săvârșeá; conj. prez. 3 să săvârșeáscă; ger. săvârșínd

săvârși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂVÂRȘÍ, săvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a înfăptui, a îndeplini; a comite. 2. Tranz. (înv. și reg.) A duce ceva la bun sfârșit, a termina cu bine. 3. Refl. (înv. și pop.) A muri. — Din sl. sŭvrŭšiti.

săvârșì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
săvârșì v. 1. a sfârși: niciun lucru nu săvârșește; 2. a comite: a săvârși o crimă; 3. a se sfârși, a muri: s’a săvârșit de tânăr. [Slav. SŬVRŬȘITI, a consuma (din VRŬHŬ, vârf)].