sătuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂTULÉȚ, sătulețe, s. n. Diminutiv al lui
sat; sătuc, sătișor, săticel, sătucean. –
Sat +
suf. -uleț.sătuleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sătuléț s. n.,
pl. sătuléțesătuleț (Dicționaru limbii românești, 1939)sătuléț n., pl.
e (dim. d.
sat). Sat mic.
sătuleț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂTULÉȚ, sătulețe, s. n. Diminutiv al lui
sat; sătuc, sătișor, săticel, sătucean. —
Sat +
suf. uleț.