sătuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂTÚC, sătucuri, s. n. Sătuleț. –
Sat +
suf. -uc.sătuc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sătúc s. n.,
pl. sătúcurisătuc (Dicționaru limbii românești, 1939)sătúc n., pl.
e, sătuceán și
săticeán n., pl.
e (dim. d.
sat). sat mic.
sătuc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sătuc n. sătuleț.
sătuc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂTÚC, sătucuri, s. n. Sătuleț. —
Sat +
suf. -uc.