sătesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂTÉSC, -EÁSCĂ, sătești, adj. Care aparține satului, privitor la sat, specific satului; de sat, de la sat. –
Sat +
suf. -esc.sătesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sătésc adj. m.,
f. săteáscă; pl. m. și
f. sătéștisătesc (Dicționaru limbii românești, 1939)sătésc, -eáscă adj. (d.
sat). De sat, rural:
școală sătească. Acesta nu e un cuv. popular, ci cărtutăresc și greșit. Poporu ar fi zis
sătenesc, ca
orășenesc, țărănesc.sătesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sătesc a. ce ține de sat și de locuitorii săi:
școală sătească.sătesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂTÉSC, -EÁSCĂ, sătești, adj. Care aparține satului, privitor la sat, specific satului; de sat, de la sat. —
Sat +
suf. -
esc.