sărărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂRĂRÍE, sărării, s. f. 1. Depozit de sare; loc unde se vinde sare.
2. (
Reg.) Ocnă, salină.
3. Loc (într-o pădure) unde se pun bulgări de sare pentru animalele de vânat rumegătoare. –
Sare +
suf. -ărie.sărărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sărăríe s. f.,
art. sărăría, g.-d. art. sărăríei; pl. sărăríi, art. sărăríilesărărie (Dicționaru limbii românești, 1939)sărăríe f. Zăcămînt, depozit orĭ debit de sare. Loc unde se pune sare ca s’o lingă vitele orĭ și fiarele.
Vest. Solniță.
sărărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sărărie f. locul unde se vinde sare.
sărărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂRĂRÍE, sărării, s. f. 1. Depozit de sare; loc unde se vinde sare.
2. (
Reg.) Ocnă, salină.
3. Loc (într-o pădure) unde se pun bulgări de sare pentru animalele de vânat rumegătoare. —
Sare +
suf. -
ărie.