sărăcuț - explicat in DEX

sărăcuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂRĂCÚȚ, -Ă, sărăcuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui sărac. ◊ (Adverbial) Îmbrăcat cam sărăcuț. – Sărac + suf. -uț.

sărăcuț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sărăcúț adj. m., pl. sărăcúți; f. sărăcúță, pl. sărăcúțe

sărăcuț (Dicționaru limbii românești, 1939)
sărăcúț, -ă adj. (d. sărac). Fam. Cam sărac.

sărăcuț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sărăcuț a. și m. sărăcăcios.

sărăcuț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂRĂCÚȚ, -Ă, sărăcuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui sărac. ◊ (Adverbial) Îmbrăcat cam sărăcuț. — Sărac + suf. -uț.