sărăcan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și
f. (
Pop.)
1. S. m. și
f. Om sărac (
1), nevoiaș.
2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (
7). [
Var.:
săracán, -ă, sireicán, -ă s. m. și
f.,
aracán, iracán, îracán s. m.] –
Sărac +
suf. -an. Cf. săraca-mi [
de mine].
sărăcan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sărăcán (
pop.)
adj. m.,
s. m.,
pl. sărăcáni; f. sărăcánă, pl. sărăcánesărăcan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și
f. (
Pop.)
1. S. m. și
f. Om sărac (
1), nevoiaș.
2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (
7). [
Var.:
săracán, -ă, sireicán, -ă s. m. și
f.,
aracán, iracán, îracán s. m.] –
Sărac +
suf. -an. Cf. săraca-mi [
de mine].