sărmănuț - explicat in DEX

sărmănuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂRMĂNÚȚ, -Ă, sărmănuți, -e,adj. (Pop.) Sărmănel. – Sărman + suf. -uț.

sărmănuț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sărmănúț, sărmănúță, sărmănúți, sărmănúțe, adj. (pop.) 1. sărmănel, orfan. 2. biet, nefericit, nenorocit.

sărmănuț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sărmănúț (pop.) adj. m., pl. sărmănúți; f. sărmănúță, pl. sărmănúțe

sărmănuț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂRMĂNÚȚ, -Ă, sărmănuți, -e, adj. (Pop.) Sărmănel. — Sărman + suf. -uț.