sărmăluță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂRMĂLÚȚĂ, sărmăluțe, s. f. Diminutiv al lui
sarma. –
Sarma +
suf. -ăluță.sărmăluță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sărmălúță s. f.,
g.-d. art. sărmălúței; pl. sărmălúțesărmăluță (Dicționaru limbii românești, 1939)sărmălúță f., pl.
e (dim. d.
sarama, sarmale).
Vest. Sarma mică, maĭ ales cea învălită în frunză de viță. V.
gălușcă.sărmăluță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂRMĂLÚȚĂ, sărmăluțe, s. f. Diminutiv al lui
sarma. —
Sarma +
suf. -
ăluță.