săritoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)săritoáre (cascadă, ruptură de teren)
s. f.,
g.-d. art. săritórii; pl. săritórisăritoare (Dicționaru limbii românești, 1939)săritoáre f., pl.
-orĭ. Rar. Loc unde trebuĭe să sarĭ, să te aruncĭ în jos, ca apa la o cascadă.
săritoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)săritoare f. cascadă:
săritoarea dela Zăval.