sărdac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂRDÁC, sărdace, s. n. (
Reg.) Suman scurt până la brâu. – Din
ucr. sardak, serdak.sărdac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sărdác (sărdáce), s. n. – (
Mold.) Surtuc.
Rut.,
pol. serdak (Tiktin).
sărdac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sărdác (
reg.)
s. n.,
pl. sărdácesărdac (Dicționaru limbii românești, 1939)sărdác n., pl.
e (rut. pol.
serdak, peptar, d.
serce, din
*serdce, inimă, pept).
Nord. Surtuc țărănesc.
sărdac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sărdac n. Mold. un fel de surtuc scurt:
sumane mari, genunchere și sărdace CR. [Rut. SERDAK, pieptar (din SERDO, piept)].
sărdac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂRDÁC, sărdace, s. n. (
Reg.) Suman scurt până la brâu. — Din
ucr. sardak, serdak.