sărciner - explicat in DEX

sărciner (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂRCINÉR, sărcinere, s. n. Prepeleac de care ciobanii își atârnă hainele, vasele, săculețele cu brânză puse la scurs etc. – Sarcină + suf. -er.

sărciner (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sărcinér, sărcinére, s.n. și sărcinéri, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par lung și gros înfipt în pământ, făcut din trunchiul unui copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, pe care țăranii și ciobanii atârnă, la țară, diferite obiecte gospodărești; prepeleac, olar, sărcior; cuier. 2. (s.n.) lemn fixat vertical pe plută, de care plutașii își agață hainele sau alte obiecte. 3. (s.n.) nume dat unor obiecte asemănătoare ca formă cu sărcinerul și care au diverse întrebuințări: a) trunchi de copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, înfipt în pămînt, pe care se clădește claia de fân; b) fiecare dintre prăjinile legate căte două cruciș și așezate în părțile clăii de fân; c) arac pentru susținut fasolea; d) par la gard. 4. (s.m.) persoană care transportă o greutate, o sarcină.

sărciner (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
sărcinér, -i, (sălciner), s.m. – Par lung, înfipt în pământ, făcut din trunchiul unui copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, pe care țăranii și păcurarii atârnă diferite obiecte gospodărești; clincer (în Chioar), prepeleac (în Muntenia și Moldova). „La Lăsatu Săcului, făcem băute (…). Pun vasele-n sărciner, unde-i fată de măritat” (Memoria 2004-bis: 1200). – Din sarcină (< lat. sarcina).

sărciner (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sărcinér s. n., pl. sărcinére

sărciner (Dicționaru limbii românești, 1939)
sărcinér și sălcinér n., pl. e (d. sarcină). Trans. Prepeleac, cracă înfiptă în pămînt în care cĭobaniĭ îșĭ pun oalele și zăgîrnele ca să se scurgă. Cuĭer. – În Suc. sărcier.

sărciner (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂRCINÉR, sărcinere, s. n. Prepeleac de care ciobanii își atârnă hainele, vasele, săculețele cu brânză puse la scurs etc. — Sarcină + suf. -ar.