sărbătorit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂRBĂTORÍT, -Ă, sărbătoriți, -te, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) căreia i se fac manifestări de simpatie, de admirație, de prețuire etc. pentru meritele, realizările etc. sale cu prilejul zilei de naștere, a zilei onomastice etc. –
V. sărbători.sărbătorit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂRBĂTORÍT, -Ă, sărbătoriți, -te, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) căreia i se fac manifestări de simpatie, de admirație, de prețuire etc. pentru meritele, realizările etc. sale sau cu prilejul zilei de naștere, a zilei onomastice etc. —
V. sărbători.