sărbătoare - explicat in DEX

sărbătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂRBĂTOÁRE, sărbători, s. f. 1. Zi în care se comemorează sau se sărbătorește un eveniment important, organizându-se adesea diferite serbări, solemnități, demonstrații etc. și în care de obicei se întrerupe activitatea obișnuită; p. ext. zi oficială de odihnă. ◊ Sărbătoarea muncii = 1 Mai, ziua solidarității internaționale a celor ce muncesc. Sărbătoare națională = zi (de odihnă) în care se cinstește un eveniment important din istoria patriei. Sărbătoare legală = zi (stabilită în mod oficial) în care întreprinderile și instituțiile nu lucrează. ◊ Loc. adj. și adv. De sărbătoare sau de sărbători = festiv, sărbătoresc, strălucitor. ◊ Loc. adv. În (sau de) sărbători = cu ocazia sărbătorilor, în timpul sărbătorilor (religioase); p. restr. în timpul Paștilor sau al Crăciunului. ♦ (Art., adverbial) În zilele de sărbătoare (1). Sărbătoarea nu se lucrează. 2. Sărbătorire, serbare; festivitate, petrecere. – Serba + suf. -ătoare.

sărbătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sărbătoáre s. f., g.-d. art. sărbătórii; pl. sărbătóri

sărbătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
sărbătoáre f., pl. orĭ (d. sărbez). Zi de ceremonie religioasă, ca zilele sfinților, Crăciunu, Paștele, Înălțarea.

sărbătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sărbătoare f. 1. zi consacrată ceremoniilor civile sau religioase: sărbătoare națională, sărbătoarea Paștilor; 2. petreceri publice sau private: sărbătoare patronală, sărbătoare de familie. [Tras din serbà]. V. Sărbători.

sărbătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂRBĂTOÁRE, sărbători, s. f. 1. Solemnitate, sărbătorire; ziua consacrată acestei solemnități. ♦ Zi în care nu se lucrează. ◊ Sărbătoare legală = zi (stabilită în mod oficial) în care întreprinderile și instituțiile nu lucrează. Sărbătoare națională = zi (de odihnă) în care se cinstește un eveniment important din istoria țării. ◊ Loc. adj. și adv. De sărbătoare sau de sărbători = festiv, sărbătoresc, strălucitor. ◊ Loc. adv. În (sau de) sărbători = cu ocazia sărbătorilor, în timpul sărbătorilor (religioase); p. restr. în timpul Paștilor sau al Crăciunului. ♦ (Art., adverbial) În zilele de sărbătoare (1). Sărbătoarea nu se lucrează. 2. Zi consacrată serviciului divin pentru celebrarea unui eveniment religios sau pentru sărbătorirea unui sfânt. — Serba + suf. -ătoare.