săpunariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂPUNÁRIȚĂ, săpunarițe, s. f. (
Bot.) Odagaci
(Saponaria officinalis). –
Săpun +
suf. -ariță.săpunariță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!săpunáriță s. f.,
g.-d. art. săpunáriței; pl. săpunárițesăpunariță (Dicționaru limbii românești, 1939)săpunáriță f., pl.
e (d.
săpun). Săpunel, adogacĭ, cĭuin, o plantă carifilee (
saponaria officinalis) ale căreĭ frunze și rădăcinĭ îs aperitive, sudorifice și depurative și-s bune și de scos petele de pe stofe, ca și săpunu. E și un bun nutreț maĭ ales p. oĭ. Se întrebuințează și la făcutu halvaleĭ.
săpunariță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂPUNÁRIȚĂ, săpunarițe, s. f. (
Bot.) Odagaci (
Saponaria officinalis). —
Săpun +
suf. -ariță.