săniuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂNIÚȚĂ, săniuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui
sanie. 2. Sanie mică cu care se dau copiii pe săniuș sau se trag pe zăpadă. [
Pr.:
-ni-u-] –
Sanie +
suf. -uță.săniuță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)săniuță s. f. sg. vodcă indigenă de calitate inferioară.
săniuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)săniúță (-ni-u-) s. f.,
g.-d. art. săniúței; pl. săniúțesăniuță (Dicționaru limbii românești, 1939)săniúță f., pl.
e (d.
sanie). Sanie mică pe care o trage omu saŭ cu care se lasă copiiĭ la vale pe zăpadă. – În loc de
a te da cu săniuța saŭ
alergărĭ cu săniuța, uniĭ zic după engl. „curse de
bobsleigh”.
săniuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂNIÚȚĂ, săniuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui
sanie. 2. Sanie mică cu care se dau copiii pe săniuș sau se trag pe zăpadă. [
Pr.: -
ni-u-] —
Sanie +
suf. -
uță.