săniuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂNIÚȘ, săniușuri, s. n. 1. Loc în pantă, acoperit cu zăpadă, unde se dau copiii cu săniuțele; derdeluș.
2. Faptul de a se da cu săniuța. ◊
Loc. adv. De-a săniușul = lunecând cu sania (sau ca sania). [
Pr.:
-ni-uș] –
Sanie +
suf. -uș.săniuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)săniúș (-ni-uș) s. n.,
pl. săniúșurisăniuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)săniuș n. lunecuș pe ghiață:
iarna la săniuș CR.
săniuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂNIÚȘ, săniușuri, s. n. 1. Loc în pantă, acoperit cu zăpadă, unde se dau copiii cu săniuțele; derdeluș.
2. Faptul de a se da cu săniuța. ◊
Loc. adv. De-a săniușul = lunecând cu sania (sau ca sania). [
Pr.: -
ni-uș] —
Sanie +
suf. -
uș.