sămănătorist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂMĂNĂTORÍST, -Ă, sămănătoriști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept al sămănătorismului.
2. Adj. Care aparține sămănătorismului sau sămănătoriștilor (
1), privitor la sămănătorism sau la sămănătoriști. [
Var.:
semănătoríst, -ă s. m. și
f.,
adj.] –
Sămănator[ism] +
suf. -ist.sămănătorist (Dicționar de neologisme, 1986)SĂMĂNĂTORÍST, -Ă adj. Referitor la sămănătorism. //
s.m. și f. Adept al sămănătorismului. [Var.
semănătorist, -ă adj., s.m.f. / <
sămănător(ism) +
-ist].
sămănătorist (Marele dicționar de neologisme, 2000)SĂMĂNĂTORÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al sămănătorismului. (< sămănător/ism/ + -ist)
sămănătorist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sămănătoríst adj. m.,
s. m.,
pl. sămănătoríști; adj. f.,
s. f. sămănătorístă, pl. sămănătorístesămănătorist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂMĂNĂTORÍST, -Ă, sămănătoriști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept al sămănătorismului.
2. Adj. Care aparține sămănătorismului sau sămănătoriștilor (
1), privitor la sămănătorism sau la sămănătoriști. [
Var.:
semănătoríst, -ă s. m. și
f.,
adj.] —
Sămănătorism +
suf. -
ist.