sămânțos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂMÂNȚÓS, -OÁSĂ, sămânțoși, -oase, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre fructe) Care are multe semințe.
2. Adj. (Despre viețuitoare) Prolific.
3. S. f. (La
pl.) Grup de arbori fructiferi cu fructe cărnoase, provenite din dezvoltarea receptaculului floral și a ovarului; (și la
sg.) arbore din acest grup. –
Sămânță +
suf. -os.sămânțos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sămânțós adj. m.,
pl. sămânțóși; f. sămânțoásă, pl. sămânțoásesămânțos (Dicționaru limbii românești, 1939)sămânțós și
sămincĭós, -oasă adj. (d.
sămînță). care are multe semințe. Fecund, prolific, plodos:
îșĭ ĭa vre-o sămincĭoasă de vită (Neam. Rom. Pop. 2, 521).
sămânțos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂMÂNȚÓS, -OÁSĂ, sămânțoși, -oase, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre fructe) Care are multe semințe.
2. Adj. (Despre viețuitoare) Prolific.
3. S. f. (La
pl.) Grup de pomi fructiferi cu fructe cărnoase, provenite din dezvoltarea receptaculului floral și a ovarului; (și la
sg.) arbore din acest grup. —
Sămânță +
suf. -
os.