sămcea (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sămceá s.f. (reg.) 1. tăișul cuțitului la vârf. 2. cuțitaș cu plăsele de lemn pentru lăsat sânge la animalele bolnave.
sămcea (Dicționaru limbii românești, 1939)
sămceá V. sîmcea.
sămcea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sămcea f. 1. tăișul cuțitului la vârf; 2. tăiș: sămceaua fusului; 3. Tr. cuțitaș cu plăsele și cu mănerul de lemn. [Lat. *SENTICELLA, din SENTIS, ghimpe, spin (de unde înțepător, tăios)].