săltăreț - explicat in DEX

săltăreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, săltăreți, -e, adj. 1. Care se deplasează sărind, făcând salturi, care sare întruna; săltător; (despre pași, mers) săltat. ♦ Care se mișcă sau se efectuează cu mișcări repezi, sprintene, vioaie. 2. (Despre dans, muzică, versuri) Cu ritm vioi. – Sălta + suf. -ăreț.

săltăreț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
săltăréț adj. m., pl. săltăréți; f. săltăreáță, pl. săltăréțe

săltăreț (Dicționaru limbii românești, 1939)
săltăréț, -eáță adj., pl. ețe (d. a sălta). Săltător, săritor: broasca e săltăreață. Fig. Versurile dactile-s săltărețe.

săltăreț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
săltăreț a. 1. care saltă într´una: capra săltăreață OD.; 2. fig. care saltă în ritm: melodii vesele și săltărețe.

săltăreț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, săltăreți, -e, adj. 1. Care se deplasează sărind, făcând salturi, care sare întruna; săltător; (despre pași, mers) săltat. ♦ Care se mișcă sau se efectuează cu mișcări repezi, sprintene, vioaie. 2. (Despre dans, muzică, versuri) Cu ritm vioi. — Sălta + suf. -ăreț.