sălciu - explicat in DEX

sălciu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂLCÍU, -ÍE, sălcii, adj. 1. (Despre apă) Care are un gust neplăcut, puțin sărat, leșios. 2. (Despre mâncăruri, băuturi, alimente) Care nu are gust bun, care nu este gustos, nepotrivit ca gust; (despre gust) fad, leșios. – Salcie¹ + suf. -iu.

sălciu (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sălcíu s.n. (reg.) tron.

sălciu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sălcíu adj. m., f. sălcíe; pl. m. și f. sălcíi

sălciŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
sălcíŭ, -íe adj. (d. salcie pin aluz. la gustu eĭ saŭ poate și la gustu frunzelor de salcie 1. Cp. și cu it. salcigno, care se zice și despre lemnu ațos, despre carnea ațoasă și despre pînea răŭ coaptă). De un gust alcalin și neplăcut: fîntînă cu apă sălcie. Fig. Nesărat: om. gust sălciŭ.

sălciu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sălciu a. acru și amar (ca coaja salciei).

sălciu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂLCÍU, -ÍE, sălcii, adj. 1. (Despre apă) Care are un gust neplăcut, puțin sărat, leșios. 2. (Despre mâncăruri, băuturi, alimente) Care nu are gust bun, care nu este gustos, nepotrivit ca gust; (despre gust) fad, leșios. — Salcie¹ + suf. -iu.