sălcioară - explicat in DEX

sălcioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂLCIOÁRĂ, sălcioare, s. f. 1. Diminutiv al lui salcie¹. 2. Arbore spinos, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, puternic mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală (Elaegnus angustifolia). [Pr.: -ci-oa-] – Salcie¹ + suf. -ioară.

sălcioară (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SĂLCIOÁRĂ (‹ salcie) s. f. 1. Diminutiv al lui salcie. 2. Arbore spinos din familia eleagnaceelor, înalt până la c. 7 m, cu frunze acoperite de mici solzi stelați, care le dau un aspect argintiu („Elaeagnus angustifolia”). Originar din Asia temperată, la noi cultivat în scopuri decorative și în perdele de protecție sau pentru ameliorarea terenurilor degradate (inclusiv pe alunecări de teren).

sălcioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sălcioáră (-ci-oa-) s. f., g.-d. art. sălcioárei; pl. sălcioáre

sălcioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂLCIOÁRĂ, sălcioare, s. f. 1. Diminutiv al lui salcie. 2. Arbore spinos, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, puternic mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală (Elaeagnus angustifolia). [Pr.: -ci-oa-] — Salcie¹ + suf. -ioară.