sălbăticime - explicat in DEX

sălbăticime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂLBĂTICÍME, sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcíme s. f.] – Sălbatic + suf. -ime.

sălbăticime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sălbăticíme s. f., g.-d. art. sălbăticímii; (locuri, animale) pl. sălbăticími

sălbăticime (Dicționaru limbii românești, 1939)
sălbăticíme și (est) -ăcíme f. Sălbătăcĭune. Sălbăticie.

sălbăticime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂLBĂTICÍME, (2) sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcíme s. f.] — Sălbatic + suf. -ime.