sălbăticie - explicat in DEX

sălbăticie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, s. f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ◊ Loc. adv. Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioșenie. 5. Prima perioadă din istoria societății primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat. 6. Stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizația. [Var.: (pop.) sălbătăcíe s. f.] – Sălbatic + suf. -ie.

sălbăticie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sălbăticíe s. f., art. sălbăticía, g.-d. art. sălbăticíei; (fapte, locuri) pl. sălbăticíi, art. sălbăticíile

sălbăticie (Dicționaru limbii românești, 1939)
sălbăticíe și -ăcie f. (d. sălbatic). Caracteru sălbatic, starea omuluĭ primitiv: sălbăticia unuĭ popor. Ferocitate, cruzime: sălbăticia Hunilor. Aspectul primitiv al naturiĭ, locurĭ neschimbate de civilizațiune, pustietate: farmecu sălbăticiiĭ. Trans. sălbătăcĭune.

sălbăticie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sălbăticie f. 1. starea sălbatică, caracterul sălbaticului; 2. pustietate.

sălbăticie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, s. f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ◊ Loc. adv. Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioșenie. 5. Stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizația. [Var.: (pop.) sălbătăcíe s. f.] — Sălbatic + suf. -ie.