săgețică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂGEȚÍCĂ, săgețele, s. f. 1. Diminutiv al lui
săgeată. 2. Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu flori mari, albastre, liliachii sau albe, dispuse câte două la vârful unui peduncul lung
(Geranium pratense). –
Săgeată +
suf. -ică.săgețică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)săgețícă s. f.,
g.-d. art. săgețélei; pl. săgețéle, art. săgețélelesăgețică (Dicționaru limbii românești, 1939)săgețícă f., pl.
ele. Săgeată mică. O plantă, greghetin (Buc.).
săgețică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂGEȚÍCĂ, săgețele, s. f. 1. Diminutiv al lui
săgeată. 2. Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu flori mari, albastre, liliachii sau albe, dispuse câte două la vârful unui peduncul lung (
Geranium pratense). —
Săgeată +
suf. -
ică.