săgetătură - explicat in DEX

săgetătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂGETĂTÚRĂ, săgetături, s. f. 1. Tragere cu arcul; săgetare, 2. Lovitură de săgeată; rană provocată de o săgeată. 3. Fig. Durere vie, pătrunzătoare, care străbate pe neașteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (Pop.) Nume dat mai multor boli, la oameni și animale, care se manifestă prin dureri acute de cap, ochi, nas măsele etc. ♦ (Pop.) Congestie cerebrală. – Săgeta + suf. -tură.

săgetătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
săgetătúră s. f., g.-d. art. săgetătúrii; pl. săgetătúri

săgetătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
săgetătúră f., pl. ĭ (d. săgetez). Lovitură de săgeată. Boală din senin care te lovește deodată și te și ucide une-orĭ (în credința poporuluĭ): descîntec de săgetătură.

săgetătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
săgetătură f. 1. dătătură de săgeată; 2. lovitură pe care moartea o dă omului sănătos pe când lucrează, boală năpraznică de care se poate uneori scăpa: descântec de săgetătură.

săgetătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂGETĂTÚRĂ, săgetături, s. f. 1. Tragere cu arcul; săgetare, 2. Lovitură de săgeată; rană provocată de o săgeată. 3. Fig. Durere vie, pătrunzătoare, care străbate pe neașteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (Pop.) Nume dat mai multor boli, la oameni și animale, care se manifestă prin dureri acute de cap, ochi, nas, măsele etc. ♦ (Pop.) Congestie cerebrală. — Săgeta + suf. -tură.