sădi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂDÍ, sădésc, vb. IV.
Tranz. A introduce în pământ răsaduri, puieți etc. pentru a prinde rădăcini și a se dezvolta; a planta ♦ A semăna. – Din
sl. saditi.sădi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sădí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sădésc, imperf. 3
sg. sădeá; conj. prez. 3
să sădeáscăsădi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂDÍ, sădesc, vb. IV.
Tranz. A introduce în pământ răsaduri, puieți etc. pentru a prinde rădăcini și a se dezvolta; a planta ♦ A semăna. — Din
sl. saditi.sădì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sădì v.
1. a planta:
după cum a fost sădit, astfel a și răsărit PANN;
2. fig. a semăna:
a sădi în inimile copiilor sentimente nobile. [Slav. SADITI].