săditură - explicat in DEX

săditură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂDITÚRĂ, sădituri, s. f. Loc sădit; plantație. – Sădi + suf. -tură.

săditură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
săditúră, săditúri, s.f. (înv.) 1. plantație; pădure tânără, sădită de curând. 2. material săditor; puieți.

săditură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
săditúră s. f., g.-d. art. săditúrii; pl. săditúri

săditură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂDITÚRĂ, sădituri, s. f. Loc sădit; plantație. — Sădi + suf. -tură.