săcela(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SĂCELÁ,săcelez, vb. I. Tranz. (Reg.) A țesăla un animal. – Cf. țesăla.
săcela(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) săcelá(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 săceleáză
săcelà(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) săcelà v. Mold. a țesela: nu v´am săcelat astăzi CR. [Tras din săceală].
săcela(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SĂCELÁ,săcelez, vb. I. Tranz. (Reg.) A țesăla un animal. — Cf. ț e s ă l a.