săceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂCEÁLĂ, săceli, s. f. (
Reg.) Țesală (pentru animale). –
Cf. țesală.săceală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)săceálă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. săcélii; pl. săcélisăceală (Dicționaru limbii românești, 1939)săceálă V.
cesală.săceală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)săceală f. Mold. țesală. [Metateză din slav. ČESALO, pieptene].
săceală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂCEÁLĂ, săceli, s. f. (
Reg.) Țesală (pentru animale). —
Cf. ț e s a l ă.