săblaznă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)săbláznă (-ne), s. f. –
1. Greșeală, păcat. –
2. Scandal, zarvă. –
3. Poluție. –
4. Masturbare.
Sl. sŭblaznŭ (Tiktin), ca și
der. săblăzni, vb. (a greși; a scandaliza, a șicana; a avea poluții);
săblăznitor, adj. (scandalizator).
săblaznă (Dicționaru limbii românești, 1939)săbláznă f., pl.
e (vsl.
sŭblaznŭ, -znĭ. V.
blaznă).
Sec. 16-17. Greșeală, sminteală, scandelă. Poluțiune.