sevas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÉVAS s. n. (Grecism
înv.) Considerație, respect, venerație. – Din
ngr. sévas.sevas (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sevás s. n. – Reverență, considerație, respect.
Ngr. σέβας (Candrea; Gáldi 249).
sevas (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sévas (
înv.)
s. n.sevas (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÉVAS s. n. (
înv.) Considerație, respect, venerație. — Din
ngr. sévas.sèvas (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sèvas n. evlavie, venerațiune (vorbă ieșită din uz):
om pașnic și cu sevas către mai marii săi AL. [Gr. mod.].