sârmuliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÂRMULÍȚĂ, sârmulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
sârmă (
I 1); sârmă mică, sârmă subțire; sârmușoară.
2. (
Bot.) Orzoaică-de-baltă. –
Sârmă +
suf. -uliță.sârmuliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sârmulíță s. f.,
g.-d. art. sârmulíței; pl. sârmulíțesârmuliță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÂRMULÍȚĂ, sârmulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui sârmă (
I 1); sârmă mică, sârmă subțire; sârmușoară.
2. (
Bot.) Orzoaică-de-baltă. —
Sârmă +
suf. -
uliță.