sârguì - explicat in DEX

sârgui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÂRGUÍ, sârguiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A-și da silința, a se strădui. – Sârg + suf. -ui.

sârgui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!sârguí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sârguiéște, imperf. 3 sg. se sârguiá; conj. prez. 3 să se sârguiáscă

sârgui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÂRGUÍ, sârguiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A-și da silința, a se strădui. — Sârg + suf. -ui.

sârguì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sârguì v. a-și da mare osteneală, a se aplica cu zel și fără preget la ceva. [V. sârg].