sârguință - explicat in DEX

sârguință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÂRGUÍNȚĂ, sârguințe, s. f. Strădanie, străduință, silință; hărnicie, râvnă, zel. – Sârgui + suf. -ință.

sârguință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sârguínță s. f., g.-d. art. sârguínței

sârguință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sârguință f. silință continuă.

sârguință (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÂRGUÍNȚĂ s. f. Strădanie, străduință, silință; hărnicie, râvnă, zel. — Sârgui + suf. -ință.