sârguincios(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SÂRGUINCIÓS, -OÁSĂ,sârguincioși, -oase, adj. Sârguitor. [Pr.: -gu-in-] – Sârguință + suf. -ios.
sârguincios(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sârguinciós(-gu-in-) adj. m., pl. sârguincióși; f. sârguincioásă, pl. sârguincioáse
sârguincios(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SÂRGUINCIÓS, -OÁSĂ,sârguincioși, -oase, adj. Sârguitor. [Pr.: -gu-in-] — Sârguință + suf. -ios.