sânziană - explicat in DEX

sânziană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÂNZIÁNĂ, sânziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) drăgaică; b) (și în sintagma sânziene albe) plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă și cu flori albe (Galium mollugo); c) mică plantă erbacee cu flori albe (Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24 iunie; drăgaică. II. (La pl.) Nume dat, în folclorul românesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) sâmziánă, sâmzâiánă s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.

sânziană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
SÂNZIÁNĂ, sânziéne, s. f. ~ (prob. din lat. *sanctae Dĩānae [cf. calabr. santu Diana = expresie injurioasă], prin încrucișare cu Sanctus Iohannes)

sânziană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sânziánă (plantă) (-zi-a-) s. f., g.-d. art. sânziénei (-zi-e-); pl. sânziéne

sânziană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Sânziană (sâmziană) f. 1. zina cu părul de aur din povești, numită obișnuit Cosânzeană; 2. pl. ființe fantastice: drăgaicele, sâmzienele, strigele AL. [Sâmziana, ca și Drăgaica, însemnează totdeodată ziua sfântului Ioan (v. sâmziene) și cea mai frumoasă fată țărancă aleasă la acea sărbătoare (v. drăgaică); de aci, în lumea basmelor, zina frumuseții cea cu cosițele de aur (v. Cosânzeană), plăsmuire de origină creștină generalizată în povești].

sânziană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÂNZIÁNĂ, sânziene, s. f. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) drăgaică; b) (și în sintagma sânziene albe) plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă și cu flori albe (Galium mollugo); c) mică plantă erbacee cu flori albe (Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24 iunie; Drăgaică. 3. (La pl.) Iele. [Pr.: -zi-a-. — Var.: (reg.) sâmziánă, sâmzâiánă s. f.] — Lat. sanctus dies Johannis.