sânger (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÂNGER, sângeri, s. m. Arbust cu ramuri drepte, roșii toamna și iarna, cu frunzele de obicei ovale, vara verzi și toamna roșii, cu flori albe și fructe drupe negre
(Cornus sanguinea). – Din
sângera (derivat regresiv).
sânger (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SẤNGER (‹
sângera)
s. m. Arbust din familia cornaceelor, înalt până la 4 m, cu ramuri purpurii (uneori pe o parte verzui), frunze opuse, ovate sau eliptice, flori albe în cime umbeliforme și cu fructe drupe sferice, negricioase (
Cornus sanguinea); răspândit în subarboretul pădurilor de foioase și în tufărișuri în
reg. de câmpie și de deal, este cultivat uneori în scopuri decorative.
sânger (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SÂNGER, com. în
jud. Mureș, situată în zona colinelor Comlodului, pe Pârâu de Câmpie; 2.496
loc. (2005). Stație de
c. f. (în satul
S.).
Expl. de gaze naturale. Satul
S. apare menționat documentar în 1328.
sânger (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sấnger s. m.,
pl. sấngerisânger (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sânger m. arbust ale cârui ramuri sunt roșii ca sângele, florile albe și fructele negre cu puncte albe
(Cornus sanguinea). [Tras din
sângera].
sânger (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SẤNGER, sângeri, s. m. Arbust cu ramuri drepte, roșii toamna și iama, cu frunzele de obicei ovale, vara verzi și toamna roșii, cu flori albe și fructe drape negre (
Cornus sanguinea). — Din
sângera (derivat regresiv).