sângeapă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÂNGEÁPĂ, sângepe, s. f. (
Reg.) Cinzeacă. [
Var.:
sângeáp s. n.,
sângeácă s. f.] – Din
cinzeacă (modificat după
sânge + apă).
sângeapă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sângeápă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. sângépei; pl. sângépesângeapă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sângeapă f. Mold. măsură de cincizeci de dramuri:
m´așteaptă o sângeapă de pelin AL. [Și
sângeac: alterare populară din
cinzeacă].
sângeapă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÂNGEÁPĂ, sângepe, s. f. (
Reg.) Cinzeacă. [
Var.:
sângeáp s. n.,
sângeácă s. f.] — Din
cinzeacă (modificat după
sânge +
apă).