sâmburel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SÂMBURÉL,sâmburei, s. m. Diminutiv al lui sâmbure. – Sâmbure + suf. -el.
sâmburel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sâmburél s. m., pl. sâmburéi, art. sâmburéii
sâmburel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SÂMBURÉL,sâmburei, s. m. Diminutiv al lui sâmbure. — Sâmbure + suf. -el.