sâmbovină - explicat in DEX

sâmbovină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÂMBOVÍNĂ, sâmbovine, s. f. Arbore înalt până la 20 m, cu coroană largă, frunze lanceolate, flori verzi-gălbui care apar înainte de înfrunzire, și cu fructe comestibile, de forma unor cireșe mici; mierea-ursului (Celtis australis). [Var.: sâmbovín s. m.] – Et. nec.

sâmbovină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SÂMBOVÍNĂ s. f. Arbore din fam. ulmacee înalt până la 20 m, cu frunze alterne lanceolate, pe dos scurt păroase, flori verzi-gălbui și frunze drupe sferice, brune-violete sau purpurii (Celtis australis). Crește în păduri, tufărișuri și pe stâncării în regiunea mediteraneană, întâlnit sporadic și în sudul României, uneori cultivat în scopuri ornamentale. Sub aceeași denumire se mai cunosc și Celtis occidentalis, originar din America de Nord, cultivat prin parcuri și grădini ca arbore ornamental și C. glabrata, arbust înalt de 2-8 m, specie pontică întâlnită la noi foarte rar, pe stâncării, în Dobrogea.

sâmbovină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sâmbovínă s. f., g.-d. art. sâmbovínei; pl. sâmbovíne

sâmbovină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÂMBOVÍNĂ, sâmbovine, s. f. Arbore înalt până la 20 m, cu coroană largă, frunze lanceolate, flori verzi-gălbui care apar înainte de înfrunzire, și cu fructe comestibile, de forma unor cireșe mici; mierea-ursului (Celtis australis). [Var.: sâmbovín s. m.] — Et. nec.