sâcâitor - explicat in DEX

sâcâitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÂCÂITÓR, -OÁRE, sâcâitori, -oare, adj. Care sâcâie, care enervează; enervant, supărător, agasant. [Pr.: -câ-i-. – Var.: (rar) sâcâietór, -oáre adj.] – Sâcâi + suf. -tor.

sâcâitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sâcâitór (-câ-i-) adj. m., pl. sâcâitóri; f. sg. și pl. sâcâitoáre

sâcâitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÂCÂITÓR, -OÁRE, sâcâitori, -oare, adj. Care sâcâie, care enervează; enervant, supărător, agasant. [Pr.: -câ-i-. — Var.: (rar) sâcâietór, -oáre adj.] — Sâcâi + suf. -tor.